Biografia di Claude Debussy

Compensazione Per U Segnu Zodiacale
Substabilità C Celebrità

Scopri A Cumpatibilità Da U Segnu Zodiacale

Fatti Rapidi

Anniversariu: U 22 d'Agostu , 1862





Mortu à l'età: 55

Sun Sign: Leo





Natu in:Saint-Germain-en-Laye

Famosu cum'è:Cumpusitore



Compositori Omi Francesi

Famiglia:

babbu:Manuel-Achille Debussy



mamma:Victorine Manoury Debussy



zitelli:Claude-Emma Debussy

Mortu in: U 25 di marzu , 1918

locu di morte:Parigi

Cità: Saint-Germain-en-Laye, Francia

Più Fatti

educazione:Cunservatoriu di Parigi, Accademia di Belle Arti

Cuntinuà à leghje Sottu

Raccomandatu Per Voi

Kathie Lee Gifford Jean Michel Jarre Francis poulenc Django Reinhardt

Quale era Claude Debussy?

Claude Debussy hè statu un cumpusitore francese rimarchevuli è unu di i più impurtanti figuri assuciati à u duminiu di a musica impressionista cù Maurice Ravel. A so meravigliosa cuntribuzione à l'arte di a musica li hà vintu u statutu di Chevalier di a «Legione d'onore» in u 1903. Hà trascuratu drammaticamente e strutture di l'accordi tradiziunali è a tonalità è hà fattu u pionieru di penetrà in l'era muderna in a musica occidentale. I so attributi musicali ripresentanu cumpunenti sensoriali chì ùn sò micca cumposti nantu à una chjave o un tonu è e so cumpusizioni sò senza un ritmu o ritmu specificu. Hè statu scatenatu da u muvimentu musicale prevalente di 'simbolisimu' è e so cumpusizioni si inseriscenu in u generu impressionista di a musica classica simile à quelli di i muvimenti di l'arte visuale. L'opere di Debussy sò una spressione di l'avvenimenti è di a turbulenza in a so vita. E so lunghe affare senza successu cù parechje donne u mantenenu disturbatu a maiò parte di e volte, riflessu in e so opere. E so opere maiò cum'è u rivoluzionariu «Prélude à l'après-midi d'un faune» è «Pelléas et Mélisande» è parechje altre anu avutu una influenza durevule nantu à guasi tutti i cumpusitori maiò di u XXu seculu. Creditu d'imaghjini https://en.wikipedia.org/wiki/File:Claude_Debussy_ca_1908,_foto_av_F%C3%A9lix_Nadar.jpg
(Nadar [duminiu publicu]) Creditu d'imaghjini https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Claude_Debussy_1900.jpeg
(Otto (Otto Wegener, 1849-1924) [1] [duminiu publicu]) Creditu d'imaghjini https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Claude_Debussy_1909.jpeg
(Publicatu in LIFE [duminiu publicu])ArtCuntinuà à leghje SottuOmi Leo Cunservatoriu di Parigi In uttrovi 1872, dopu avè studiatu cù Madame Mauté per un annu, Claude Debussy hà assicuratu l'ingressu in u Conservatoriu di Parigi. Restendu quì per ondeci anni prossimi, hà cuminciatu à studià pianoforte cun Antoine Marmontel trè volte à settimana. Parallelamente, si unì ancu à i corsi di solfeu d'Albert Lavignac. Inizialmente Claude Debussy si comportava eccentricamente, venendu sempre in ritardu à e classi di pianoforte. Ma in un annu, Marmontel hà pussutu mette lu in cuntrollu. U 13 di ghjennaghju 1874, hà scrittu annantu à u bilanciu di u so scularu, Charming child, veru temperamentu di un artista; diventerà un musicante distintu; un bellu futuru. U 16 di ghjennaghju 1876, Debussy face a so prima apparizione publica, accumpagnendu a cantante Léontine Mendès à un cuncertu, urganizatu da u brass band di l'industria lucale in Chauny (Aisne). Deve avè fattu un bellu impattu perchè u truvemu assistendu à un secondu cuncertu u 18 di marzu in listessu locu. In ghjugnu 1876, hè statu attribuitu a prima medaglia in solfegiu. Ancu s'ellu avia ricevutu menzioni d'onore in l'esame di pianoforte, hà avutu da aspittà u 23 di lugliu di u 1877 per riceve a so prima medaglia, un secondu premiu, in pianoforte. Dopu, u 27 di nuvembre di u 1877, entra in a classa d'armunia di Émile Durand. Cum'è assestatu da Durand u ghjugnu 1879, era Extremamente dotatu in armunia, ma disperatamente incurante è dunque, i premii anu continuatu à eludelu. Eppuru, hè restatu in boni libri cù i so maestri. Ancu in u 1879, Marmontel li hà assicuratu un piazzamentu d'estate cun Marguerite Wilson-Pelouze, un fervente ammiratore di i scritti di Flaubert è di a cumpusizione di Wagner. Mentre stava cun ella à u Château de Chenonceaux in Valle di Loire, u ghjovanu Debussy hà decisu di diventà un cumpusitore piuttostu chè un pianistu, chì era a so ambizione finu à tandu. Sicondu e regule, unu avia da guadagnà un primu premiu in una di e classi di teoria ufficialmente ricunnisciute per accede à a classa di cumpusizione. Di conseguenza, à u so ritornu à u Cunservatoriu, Debussy intrì in e classi di accumpagnamentu d'Auguste Bazille in Ottobre 1879. Dopu avè ottinutu u primu premiu in Ghjugnu 1880, intrì in a classa di cumpusizione d'Ernest Guiraud in Dicembre. Intantu in lugliu, Marmontel l'hà assicuratu un altru piazzamentu d'estate, sta volta cù Mme. Nadezhda von Meck. Cun ella, hà visitatu i lochi cum'è Interlaken, Arcachon, Nizza, Genuva, Napuli è Firenze, allargendu cusì u so orizonte. Mentre continuava i so studii cù diversi maestri in u Conservatoriu, Debussy hà continuatu a so associazione cù von Meck, viaghjendu cun ella in Russia in u 1881 è 1882. Intantu, hà cuminciatu à dà lezioni private è hà cumpostu numeru di canzoni, assai per Marie-Blanche Vasnier. , di quale era innamuratu. Cuntinuà à leghje Sottu Citazioni: Musica Carriera Precoce In u 1884, Claude Debussy hà vintu u Prix de Rome cù a so cumpusizione 'L'enfant prodigue' nantu à un librettu di Édouard Guinan, guadagnendu una borsa di studiu à l'Académie des Beaux-Arts. Sicondu i termini è e cundizioni, era obligatu à stà in a Villa Médicis, l'Accademia francese di Roma, per quattru anni. Si trasferì in Roma u 28 di ghjennaghju 1885. À l'iniziu, truvò l'atmosfera di Villa Médicis troppu stufante per pudè cumpone. Cù u tempu, hà cuminciatu à fà amichi è à cumpone novi pezzi. Hà cuminciatu ancu à studià a musica di Richard Wagner, in particulare a so opera 'Tristan und Isolde'. Prestu diventa un grande ammiratore di a musica di Wagner; ma ùn hà micca apprezzatu u so emotivu extrovertitu. Tuttu u tempu, hà continuatu à vultà in Parigi in permessu, lasciendu definitivamente Roma u 2 di marzu di u 1887. Di ritornu in Parigi, hà cuminciatu à campà in casa di i so parenti, godendusi di u fratellu, a cumpagnia di Emmanuel. Cuntinuendu à cumpone, Claude Debussy visitava spessu cafè cum'è chez Pousset, chez Thommen è caffè Vachette, induve puderia interagisce cù altri musicisti. Hà viaghjatu ancu à l'esteru visitendu Bayreuth, Roma, Bretagna. A so visita à l'Exposition Universelle in u 1889 l'hà presentatu à u gamelan giavanese, un inseme musicale cumpostu da una varietà di campane, gong, xilofonu è metallofonu, qualchì volta accumpagnati da voce. Più tardi l'incorporò in u so stile esistente per pruduce un novu tipu di musica. Alcune delle sue opere principali di questo periodo iniziale furono 'Ariettes oubliées' (1888), 'Prélude à l'après-midi d'un faune' (Prelude to the Afternoon of a Faun (1892), the 'String Quartet' (1893 ), 'La Damoiselle élue' (1893). Sti travagli, ancu se capulavori, eranu menu maturi di e so opere à vene. Opere Maturi In a primavera di u 1893, Debussy hà compru una copia di 'Pelléas et Mélisande' è hà cuminciatu à leghje lu cù l'intenzione di fà un opera nantu. Ancu s'ellu hà compiu u travagliu in aostu 1895 ùn l'hà micca publicatu immediatamente, ma hà continuatu à migliurà, publicendu simultaneamente altre opere. Cuntinuà à leghje quì sottu In settembre 1895, Georges Hartmann, editore di musica è librettista ben cunnisciutu, hà datu à Debussy un redditu mensile di 500 franchi. Malgradu quessa, hè statu ubligatu à vultà à l'evenimenti musicali settimanali di Wagner, tenuti in u salone di Madame Godard-Decrais, di ferraghju 1896, solu per migliurà e so finanze. Hartmann hè mortu in aprile 1900 è cun questu u so stipendiu hè statu fermatu. D'aprile 1901, s'unì à Revue Blanche cum'è criticu musicale; ma l'abbandunò dopu in Dicembre. Hè pussibule ch'ellu avia dighjà previstu di fà esecutà 'Pelléas et Mélisande'. A prova per 'Pelléas et Mélisande' hà principiatu u 13 di ghjennaghju di u 1902 cù Debussy chì assiste à ognuna. Infine u 30 d'aprile 1902, hè statu realizatu per a prima volta, creendu una sensazione. A corsa iniziale durò quattordici spettaculi. Mentre era dighjà un musicante pupulare, u successu di 'Pelléas et Mélisande' hà fattu Debussy famosu internaziunale. Durante i deci anni successivi, hè restatu a figura principale in a musica francese, producendu capolavori cum'è 'La Mer' (U Mare), un'orchestra è 'Images' per pianoforte in u 1905. Ancu in u 1905, hà publicatu 'Suite bergamasque'. Uriginale scrittu in u 1890 à l'età di 28 anni, l'hà fatta rivisà assai prima di a so publicazione. Si compone di quattru parti, 'Prélude', 'Menuet', 'Clair de lune' è 'Passepied'. Oghje, 'Clair de lune' hè cunsideratu cum'è unu di i so pezzi più cunnisciuti. Continuendu à scrive, publicò dui altri capulavori in u 1908; 'Ibéria' per orchestra è 'Children's Corner Suite' per piano solo. Sfurtunatamente da l'annu dopu, a so salute hà cuminciatu à deteriorassi, mostrendu u primu segnu di cancheru. Malgradu a malatia, hà continuatu à travaglià, cumpunendu pezzi è dendu cuncerti finu à a fine di u 1917. U so ultimu travagliu maiò, 'Sonate pour violon et piano, L. 140', compiu in aprile 1917, si distingue per a so brevità. Un spettaculu tipicu dura circa 13 minuti. Citazioni: Mi piace Opere maiò Claude Debussy hè forse u più ricurdatu per a so opera sola, 'Pelléas et Mélisande'. Adattatu da a pezza simbolista di Maurice Maeterlinck di u listessu nome, hè spessu paragunatu à u 'Fidelio' di Bethoven. Premiatu à l'Opéra-Comique di Parigi u 30 d'aprile 1902, hè oghje cunsideratu cum'è una creazione di primura in u XXu seculu. Cuntinuà à leghje Sottu Debussy hè altrimente ricurdatu per 'Clair de Lune', u terzu muvimentu di 'Suite bergamasque'. Scritta in Re Minore, hè una riprisentazione à piano di una puesia di Paul Verlaine di u listessu nome. Altre duie creazioni eterne per i quali sarà ricordato per sempre sono 'Prelude à L'après-midi d'un faune', un poema sinfonico per orchestra di durata di circa 10 minuti e 'La Mer', una raffigurazione ricca e commovente del regno di sott'acqua. Premii è Rializazioni U 23 d'aprile 1893, Debussy hè elettu membru di u Cumitatu di a Société nationale de musique. In u 1894, entrò in Société des auteurs (SACEM). In ghjennaghju 1903, Debussy hè fattu Chevalier de la Légion d'honneur. Ancu in u stessu annu, hè statu fattu cunsiglieru à u cunsigliu di u Cunservatoriu. Vita Persunale & Lascita In più di i so dui matrimonii, Claude Debussy hà avutu parechje ligami. U so primu amore era Marie-Blanche Vasnier, a moglia di u funziunariu pariginu Henri Vasnier. L'affare, chì hà principiatu à l'età di 18 anni, hè finita quandu si hè trasferitu in Roma. In questi ottu anni, hà scrittu assai pezzi per ella. À u so ritornu da Roma, hà cuminciatu à avè un affare cù Gabrielle (Gaby) Dupon, figliola di un sarto. Finalmente, anu stallatu a so casa in 42, Rue de Londres di ghjugnu 1891. Tuttavia, hà prestu cuminciatu una storia di breve durata cù a cantante Thérèse Roger, tornendu à Dupon à a fine di questu. Lasciò Dupon versu a fine di u 1898 per inizià una relazione cù Marie-Rosalie Texier, cunnisciuta ancu cum'è Lilly, d'aprile 1899. Eventualmente, si maritaru u 19 d'ottobre di u 1899; ma assai prestu, si sintia alienatu d'ella per u so sguardu prematuremente invechjatu, mancanza di sensibilità musicale è carenze intellettuali. In ghjugnu 1904, mentre era sempre maritata cù Lilly, Debussy hà scontru Emma Bardac, mamma di unu di i so studienti. Era sofisticata, bona conversatrice è cantante cumpleta. I dui cumincianu prestu un affare, viaghjendu inseme in Jersey è in Londra. Finalmente, hà assicuratu u divorziu da Lily u 2 d'Agostu, 1905 è hà stallatu a so casa cù Emma in Parigi. A so figliola, Claude-Emma, ​​ch'ellu chjamava affettuosamente Chouchou, hè nata fora di u matrimoniu u 20 di dicembre di u 1905. Continuendu à campà inseme Debussy è Emma si maritanu u 20 di ghjennaghju di u 1908. À pena un annu dopu u so matrimoniu cù Emma, ​​Debussy hè stata diagnosticata cancru di u rettale. Malgradu quessa, hà continuatu à travaglià, dendu i so ultimi dui cuncerti l'11 è u 14 di settembre di u 1917. Ancu s'ellu hè statu operatu in dicembre di u 1915, u riposu hè statu pruvisoriu. Hè mortu u 25 di marzu di u 1918 à mezu à un forte bumbardamentu da i tedeschi. A causa di a situazione di guerra, hè statu inizialmente sepoltu in u cimiteru di Père Lachaise. Ma in cunfurmità cù u so desideriu, i so resti murtali sò stati reinterrati in u cimiteriu di Passy in u 1919. Consideratu cum'è unu di i cumpunenti più eminenti di u 20u seculu, e so opere anu influenzatu tutti i cumpusitori chì venenu da u mondu sanu. In u 1997, hè statu riprisentatu nantu à una nota di 20 Franc.