Biografia di Jan van Eyck

Compensazione Per U Segnu Zodiacale
Substabilità C Celebrità

Scopri A Cumpatibilità Da U Segnu Zodiacale

Fatti Rapidi

Natu:1390





Mortu à l'età: 51

Cunnisciutu ancu cum'è:Babbu di a Pittura à Oliu



Paese di Nascita: Belgica

Natu in:Maaseik, Belgio



Famosu cum'è:Pittore

Pittori Rinascimentali Omi Olandesi



Famiglia:

Conjoint / Ex-:Margaret van Eyck



fratelli:Hubert, Lambert, Margareta

Mortu in: U 9 ​​di lugliu ,1441

locu di morte:Bruges, Belgio

Più Fatti

educazione:Robert Campin

Cuntinuà à leghje Sottu

Raccomandatu Per Voi

Pieter Brueghel ... Tizianu Sandro Botticelli Raffaellu

Quale era Jan van Eyck?

Jan van Eyck era un pittore fiamminghju chì hà cumpostu a maiò parte di e so opere in Bruges in a prima metà di u XVu seculu. Hè unu di i pionieri di ciò chì più tardi diventò a pittura di i primi Paesi Bassi è una di e figure più impurtanti di l'Arte Rinascimentale di u Nordu. I registri frammentati di a so prima vita sò sopravvissuti, secondu chì era uriginariu di Maaseik, in u Belgiu d'oghje. Versu u 1422, hà cuminciatu à travaglià in L'Aia. À quellu tempu, s'era digià stabilitu cum'è maestru pittore cù Ghjuvanni III u Pitiless, guvernatore di l'Olanda è di l'Hainaut, cum'è u so patrone. Dopu hà servitu in Lilla cum'è pittore di corte à Filippu u Bonu, duca di Borgogna. In u 1429, si trasferì in Bruges, induve passò u restu di a so vita. Circa 20 pitture chì li sò state attribuite sò ghjunti finu à i ghjorni d'oghje, cù u Retablo di Gand è e miniature illuminate di l'ore Torino-Milano. In e so opere, Van Eyck hà esploratu temi seculari è religiosi. Ancu se a so arte hè uriginaria di u stilu gòticu internaziunale, ùn hà micca pigliatu assai tempu per ombreggialu, in parte per via di a so cridenza di dà più impurtanza à u naturalisimu è u realisimu. Van Eyck era sicuramente u più impurtante utilizatore di a pittura à l'oliu in l'Europa Rinascimentale è hà influenzatu parechji pittori di i primi Paesi Bassi cù a so tecnica è u so stile. Creditu d'imaghjini https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Portrait_of_a_Man_in_a_Turban_(Jan_van_Eyck)_with_frame.jpg
(Jan van Eyck [duminiu publicu]) Infanzia & Vita Precoce Ùn sò dispunibuli assai infurmazioni nantu à a prima vita di Jan van Eyck. Mancu a data è u locu di a so nascita ùn ponu esse accertati accuratamente. Ùn si sà tantu nant'à i so parenti. Hè natu qualchì volta trà u 1390 è u 1395, prubabilmente in Maaseik (allora Maaseyck), è hè cresciutu cun una surella, Margareta, è almenu dui fratelli, Hubert è Lambert, chì eranu tramindui pittori. Ancu se u livellu di a so educazione hè una questione di dibattitu, cunniscia l'alfabeti grechi, latini è ebraici è li utilizò in e so iscrizzione. Questu indica chì hè statu insegnatu i classici, qualcosa chì era abbastanza raru trà i pittori di l'età. Cuntinuà à leghje Sottu Serviziu di Ghjuvanni III u Spiatatu Van Eyck hè statu impiegatu da Ghjuvanni di Bavaria-Straubing, suvranu d'Olanda, Hainault è Zeeland, servendu da pittore è valet de chambre. À qualchì puntu prima di questu, avia riunitu un picculu attellu è facia parte di a squadra di ridecurazione di u palazzu Binnenhof in L'Aia. Ghjuvanni hè mortu in u 1425, è Van Eyck si trasferì dopu in a cità di Lilla, duv'ellu s'unì à u serviziu di Filippu u Bonu. Patrocinatu di Filippu u Bonu U duca Filippu III di Borgogna ùn avia micca una capitale permanente. Durante tuttu u so regnu, hà stabilitu a so capitale in diverse cità di u so duminiu. Quandu Van Eyck si unì à u so serviziu in u 1425, a capitale di Filippu era in Lilla. In u 1429, si trasferì in Bruges, è Van Eyck si trasferì cun ella. A so ascesa cum'è pittore di collezzione vene più o menu dopu avè ricevutu un impiegu in a corte di Filippu. Da questu puntu in avanti, i dettagli di a so vita sò assai più facilmente dispunibili. Filippu u fece artista di corte è diplomaticu. Inoltre, hè statu sceltu per serve cum'è membru anzianu di a guilda di pittori Tournai. U 18 d'ottobre di u 1427, festa di San Luca, si n'andò à Tournai per participà à un banquet dispostu in onore di ellu, induve Robert Campin è Rogier van der Weyden eranu ancu presenti. Filippu li hà assignatu una stipendia forte per dà à u pittore stabilità finanziaria è libertà artistica per dipinge ogni volta chì li pare. In u decenniu successivu, Van Eyck hà allargatu a so pupularità è e so cumpetenze tecniche soprattuttu attraversu u so usu senza precedenti di vernice à l'oliu. Mentre a reputazione di parechji di i so pari si hè ritirata cù u tempu, hà continuatu à esse un pittore assai rispettatu in i seculi seguenti. Propagatu da Giorgio Vasari, l'abilità di Van Eyck cù l'oliu anu lasciatu piazza à u mitu chì era u primu artistu à pinghje à l'oliu. U so fratellu Hubert hà travagliatu cun ellu nantu à u Retablo di Gand, un retale massiccia è cumplessu in politticu situatu in a Cattedrale di San Bavone, Gand, Belgio. À sente i storichi di l'arte, a pittura hè stata iniziata da Hubert in u 1420 è finita da Van Eyck in u 1432. Durante a so vita, a so opera d'arte hè stata salutata cum'è rivoluzionaria. I so disegni è i so metudi sò stati emulati è duplicati parechje volte. A prima apparizione di u so mottu, ALS IK KAN ('AS I CAN'), un ghjocu di ghjocu in u so nome, hè accadutu in u 1433 nant'à 'Portrait of a Man in a Turban', dimustrendu a so crescente autoconfidenza in questu mumentu. Hè sempre una di e firme più ricunnisciute in u mondu di l'arte. Cuntinuà à leghje quì sottu Hà creatu opere cum'è a Madonna di u Cancelliere Rolin, Lucca Madonna è Vergine è Bambinu cù Canon van der Paele trà 1434 è 1436, marcendu quellu periudu cum'è un puntu culminante di a so carriera. Viaghji Da u 1426 à u 1429, Jan van Eyck hà iniziatu parechji viaghji per nome di u so patronu. A natura di sti viaghji hè scunnisciuta, ma sò stati citati in registri cum'è cumissioni secreti. Filippu pagava parechje volte u so stipendiu annuale per questi viaghji, durante i quali prubabilmente servia da inviatu di a corte. In u 1426, viaghjò versu certe terre luntane, prubabilmente in Terra Santa. Questa nuzione hè sustinuta da a precisione topugrafica di Ghjerusalemme in «E Tre Marie à a Tomba», una pittura di u 1440 finita da persone chì travaglianu in u so attellu. In u 1428, intraprende una missione diplomatica in Portugallu cù a proposizione di l'unione trà Filippu è Isabella di u Portugallu. Hè statu dettu di pitturà a sposa, cusì u Duca puderia vede cumu pareva prima di u matrimoniu. A pittura hè oramai persa, ma hà prubabilmente impiegatu e so abituale tecniche di pinghje un ritrattu. Hà fattu chì tutti i so sudditi parissinu digniti, eppuru ùn si hè micca lasciatu di mustrà e so imperfezzioni. Famiglia è Vita Persunale Jan van Eyck hà maritatu cù Margaret, una donna chì era significativamente più ghjovana di ellu, probabilmente versu u 1432. Durante stu periodu, hà acquistatu una casa in Bruges. A coppia hà avutu dui figlioli inseme, u primu di i quali hè natu in u 1434. Pocu o micca infurmazioni sò dispunibuli annantu à Margaret. I sapienti ùn cunnoscenu mancu u so nome di giuvanotta. A figliola di Van Eyck si chjamava Lievine; hà intrutu in un cunventu di suore in Maaseik dopu à a morte di u babbu. Margaret era u sughjettu di a so pittura à u oliu nantu à u lignu di u 1439, chjamata Portrait of Margaret van Eyck (o Margaret, a Moglie di l'Artista). Notendu i vestiti in cui u so maritu a pitturava, i studiosi speculanu ch'ella era di a bassa nubiltà. Morte è lascita U 9 ​​di lugliu di u 1441, Van Eyck hè mortu in Bruges è hè statu messu à riposu in a chjesa San Donatianu. Dopu à a so morte, Filippu hà datu à Margaret una rimessa unica chì era equivalente à u salariu annuale di u pittore. A cità di Bruges hà ancu attribuitu una pensione decente. À un certu puntu, almenu una parte di sti soldi hè stata spesa in lotterie. Dopu à Jan, u fratellu Lambert hà ripresu l'attellu. In u 1442, hà trasferitu i resti di Jan in a cattedrale di San Donatian. Parechji di l'opere di Jan eranu incomplete è sò stati dopu finiti da i so travagliadori di l'attellu. In u so travagliu 1454 'De viris illustribus', l'umanistu genuvese Bartolomeo Facio furnisce una biografia di Van Eyck. In questu, Facio saluta l'altru omu cum'è 'u pittore di punta' di a so epuca è u mette à fiancu à Rogier van der Weyden, Gentile da Fabriano è Pisanello cum'è unu di l'artisti più impurtanti di u 15u seculu.