Biografia di Johann Sebastian Bach

Compensazione Per U Segnu Zodiacale
Substabilità C Celebrità

Scopri A Cumpatibilità Da U Segnu Zodiacale

Fatti Rapidi

Anniversariu: U 31 di marzu , 1685





Mortu à l'età: 65

Sun Sign: Aries



Paese di Nascita: Alemagna

Natu in:Eisenach, Saxe-Eisenach



Famosu cum'è:Cumpusitore

Citazioni Di Johann Sebastian Bach Compositori



Famiglia:

Conjoint / Ex-:Anna Magdalena Bach (m. 1721), Maria Barbara Bach (m. 1707-1720)



babbu:Johann Ambrosius Bach

mamma:Maria Elisabetha Lämmerhirt

fratelli:Johann Balthasar Bach, Johann Christoph Bach, Johann Jacob Bach, Johann Jonas Bach, Johann Rudolf Bach, Johanna Juditha Bach, Maria Salome Bach

zitelli:Carl Philipp Emanuel Bach, Catharina Dorothea Bach, Christian Gottlieb Bach, Christiana Benedicta Louise Bach, Christiana Dorothea Bach, Christiana Sophia Henrietta Bach, Elisabeth Juliana Friederica Bach, Ernestus Andreas Bach, Gottfried Heinrich Bach, Johann August Abraham Bach, Johann Christian Bach, Johann Christoph Bach, Johann Christoph Friedrich Bach, Johann Gottfried Bernhard Bach, Johanna Carolina Bach, Leopold Augustus Bach, Maria Sophia Bach, Regina Johanna Bach, Regina Susanna Bach, Wilhelm Friedemann Bach

Mortu in: U 28 di lugliu , 1750

locu di morte:Lipsia

Più Fatti

educazione:Scola San Michele

Cuntinuà à leghje Sottu

Raccomandatu Per Voi

Hans Zimmer André Previn Richard Georg S ... Kurt Weill

Quale era Johann Sebastian Bach?

Johann Sebastian Bach era un cumpusitore tedescu chì era natu à a fine di u XVII seculu in una reputata famiglia musicale in Eisenach, in Germania. Hà ricivutu a so prima furmazione musicale sottu à u babbu è u ziu. Hà persu i so genitori à una ghjovana età dopu chì u so fratellu maiò u pigliò in a so casa è hà cuminciatu à tutorallu. À 15 anni, hè statu mandatu à u munasteru «Michaelis» in Lüneburg, induve hà compiu a so furmazione. Bach hà iniziatu a so carriera di viulunistu in Weimar è dopu si hè trasferitu in Arnstadt cum'è organistu. Da culà, si n'andò in Mühlhausen è dopu in a Corte di Weimar. Dopu, si trasferì in Köthen prima di stallassi in Lipsia. Sfurtunatamente, i so patroni ùn eranu simpatichi di e so aspirazioni o talentu è dunque ùn hà micca guadagnatu soldi nè fama durante a so vita. A so musica hè stata riscoperta circa 50 anni dopu a so morte; tandu parechje di e so creazioni eranu state perse. Oghje hè cunsideratu unu di i più grandi cumpusitori di tutti i tempi.Liste Raccomandate:

Liste Raccomandate:

E Persone Cèlibbri Ùn Cunniscite Eranu Orfani E Persone Cèlibbri chì Vulemu eranu sempre vivi I Menti più Grandi di a Storia Johann Sebastian Bach Creditu d'imaghjini https://commons.wikimedia.org/wiki/Fichier:Johann_Sebastian_Bach.jpg
(Elias Gottlob Haussmann [Dominiu publicu]) Creditu d'imaghjini https://www.youtube.com/watch?v=D5yf4rnO4rE
(ClassicalMusicTVHD) Creditu d'imaghjini https://www.youtube.com/watch?v=Xq2WTXtKurk
(FacundoJG) Creditu d'imaghjini https://commons.wikimedia.org/wiki/Fichier:Johann_Sebastian_Bach_1746.jpg
(Elias Gottlob Haussmann [Dominiu publicu])Musicanti Tedeschi Omi Aries À Ohrdruf & Luneburg Tandu, u so fratellu maiò, Johann Christoph Bach, s'era stabilitu cum'è urganistu à u «St. Michaeliskirche ’in Ohrdruf. Dopu à a morte di i so parenti, hà pigliatu a direzzione di i so dui fratelli minori, Johann Sebastian Bach di 10 anni è Johann Jacob Bach di 13 anni. Cusì in u 1695, à l'età di 10 anni, Sebastian principia à campà cù u so fratellu in Ohrdruf, duve ellu riceve lezioni d'organu è di clavicembalu da u so fratellu. L'anzianu Bach l'hà incuraghjitu ancu à cupià a musica di musicisti rinumati è à fighjulà cum'elli eranu custruiti l'urgani. Simultaneamente, hà assistitu ancu à u Gymnasium in Ohrdruf, induve hà ricevutu lezioni di latinu, grecu, francese, talianu è teulugia. Durante stu periodu, hà cantatu in u coru lucale. A so voce di sopranu è e so capacità musicali anu prestu impressiunatu u cantore, Elias Herda. Qualchì volta à u principiu di u 1700, truvò una piazza in u coru di u riccu monasteru 'Michaelis' di Lüneburg, forse à a raccomandazione di Elias Herda, chì ellu stessu era studiente in u monasteru. Quì, hè statu subitu numinatu à 'Mettenchor,' un corpu selezziunatu di cantadori, per via di a so voce di soprano pocu cumuna. Dopu, hà cuminciatu à participà à diversi tippi di spettaculi corali o orchestrali. Era ancu liberu d'utilizà a bella biblioteca di musica in u munasteru, chì hà arricchitu a so cunniscenza nantu à u sughjettu. Più tardi, quandu a so voce hà cuminciatu à cambià, hà cuminciatu à esecutà cum'è violinistu è ancu cum'è accumpagnatore, sunendu u clavicembalu. Durante questu periodu, hà scontru Georg Böhm, un organistu notu, chì hà introduttu Bach à a grande tradizione d'organu di Amburgo. Più tardi, hè riesciutu à visità Amburgo per sente u rinumatu urganistu è cumpusitore, Johann Adam Reincken. Ghjè andatu à sunà u viulinu à a «Corte di Celle» induve ellu hà intesu musica strumentale francese. Cusì, à l'estate di u 1702, era diventatu micca solu cumpetente cum'è organistu, ma avia ancu sperimentatu diversi tipi di musica. In Weimar Johann Sebastian Bach hà pruvatu à sbarcà un travagliu in a nova chjesa di Arnstadt in a so nativa, Turingia. Sfurtunatamente, l'urganu era sempre in custruzzione. Aspittendu chì u travagliu finissi, hà ricevutu una offerta da Johann Ernst, u duca di Weimar. Cuntinuà à leghje quì sottu In seguitu, hà iniziatu a so carriera cum'è violinistu in a piccula orchestra di camera di Johann Ernst à Weimar. Parallelamente, hà servitu cum'è sustitutu di Effler, l'Organistu di a Corte, è prestu hè entratu in cuntattu cù a musica strumentale italiana. In Arstadt è Muhlhausen In lugliu 1703, Bach hè statu offertu u postu di urganistu da u «Cunsigliu municipale di Arnstadt». Dunque, lasciò Weimar è cuminciò u so novu travagliu in aostu. D'ottobre 1705, hà visitatu Lubecca, induve hà scontru u grande urganistu Dietrich Buxtehude. Quì, ùn hà solu avutu grandi discussioni cù u maestru organistu, ma hà participatu ancu à parechji cuncerti. Allargò u so sughjornu in Lubecca finu à u ferraghju 1706. À u so ritornu, pruvò à aduprà e so cumpetenze appena acquistate in e so cumpusizioni nove - qualcosa chì u coru ùn pudia micca seguità, resultendu in una cunfusione assoluta. L’autorità di a chjesa hà decisu di rimpruverallu per ‘soni strani’ è ancu per a so assenza senza permessu. Dopu, hà cuminciatu à circà altre opportunità. In u 1706, quandu hà intesu dì chì l'organistu di a cità di Mühlhausen era mortu, dumandò u postu. Dopu in u ghjugnu 1707, hà pigliatu u so novu postu in a 'Chjesa di Blasius' in Mühlhausen. Prestu, un cunflittu hè natu trà i Luterani ortodossi è i Pietisti. Cù a crescita di quest'ultima, u statu di a musica hè diventatu incertu in Mühlhausen. Dunque, quandu u duca di Weimar li offrì u postu di musicante di camera à a so corte per un generosu termine, l'hà pigliatu cun piacè. Mandò a so lettera di demissione à l'autorità u 25 di ghjugnu di u 1708 è partì per Weimar. Ritorna à Weimar À Weimar, Bach, chì era membru di l'orchestra di camera è ancu di l'Organista di a Corte, hà avutu a pussibilità di travaglià per un primu contingente di musicisti prufessiunali per a prima volta. Prestu hà cuminciatu à cumpone opere di tastiera è d'orchestri di modu regulare. Cuntinuà à leghje quì sottu Hè quì in Weimar chì hà cuminciatu cù successu à induce influenze straniere in a musica tedesca esistente. Parechje di e so opere famose sò state cumposte quì è a so fama hà cuminciatu à sparghje. Frà e so opere cunnisciute di questu periodu ci era 'Orgelbüchlein' (Picculu Libru d'Orgu). Qualchì tardu in u 1713, Bach hè statu dumandatu di succede à Friedrich Wilhelm Zachow à a 'Liebfrauenkirche' in Halle. Tuttavia, u duca di Weimar hà alzatu u so stipendiu è cusì hè restatu. U 2 di marzu di u 1714, hè diventatu u «Konzertmeister» (direttore di musica) à a corte ducale, è hà cuminciatu à fà una cantata di chjesa ogni mese in a chjesa di u castellu. Avà era sicondu solu à 'Capellmeister' Johann Samuel Drese, chì era vechju è fragile. Dopu, hà cuminciatu à ripiglià i duveri di u musicante più vechju. In u 1717, nasce un cunflittu in a Corte di Weimar è Bach hè statu purtroppu attrattu. Per ordine di u duca di Weimar, hè statu incarceratu per un mese. Dopu a so liberazione, lasciò Weimar è si trasferì in Köthen, 19 miglia à u nordu di Halle. In Kothen In Köthen, Johann Sebastian Bach diventa u 'Capellmeister' in a corte di u ghjovanu principe Leopold d'Anhalt-Cöthen. A vita ci era informale è liscia. Dunque, hà sappiutu cuncentrassi nantu à a so musica, scrivendu gran parte di a so musica di camera - cuncerti di viulinu, sonate, è musica di tastiera - durante stu periodu. Qualchì volta à a fine di u 1721, u maestru di Bach, u Principe Leopold, si hè maritatu. Sfurtunatamente, a so moglia ùn era micca interessata à a musica. Inoltre, hà pruvatu à sviutà u principe da a musica. D’altronde, i zitelli di Bach crescianu è ùn ci era micca una bona struttura educativa in Köthen. Dunque, Bach hà decisu di tramutassi torna. In Lipsia In u 1723, Bach hè statu numinatu «Thomaskantor», Cantore di Thomasschule, à u «Thomaskirche» in Lipsia. Arrivò in a cità u 22 di maghju di u 1723, è a so prima esecuzione ufficiale hè stata u 30 di maghju. In questa funzione, hè statu necessariu di furnisce musica à quattru chjese. Dunque, questi anni sò stati assai produttivi per Bach. Si crede chì in i primi trè anni, hà pruduttu una nova cantata ogni settimana, chì ùn solu risponde à u bisognu attuale, ma hà ancu curatu i bisogni futuri. In marzu 1729, hà pigliatu a direzzione di u «Collegium Musicum», un inseme seculare, cumpostu principalmente di studienti universitari. Avà hà cuminciatu à cumpone musica, è hà continuatu à fà lu ancu dopu avè rinunziatu à u postu in u 1737. Continue Reading Under Intantu in u 1733, Bach hè statu numinatu cumpusitore di a corte in Lipsia. Più tardi, hà ancu ricevutu appuntamenti onorarii à e corte di Köthen è Weissenfels è ancu à a corte di Federicu Augustu (ancu u rè di Pulonia) in Dresda. In u 1747, Bach si unisce à u «Correspondierende Societät der Musicalischen Wissenschaften» (Società currispundente di e Scienze Musicali) di Lorenz Christoph Mizler von Kolof. Tuttavia, da u 1749, a so salute hà cuminciatu à calà è a so vista hè diventata ancu debule. U so ultimu travagliu maiò, 'Mass in B minor', hè statu cumpostu qualchì volta in u 1748-49. Opere maiò In a so longa carriera, Johann Sebastian Bach hà creatu un grande travagliu. Frà elle, i so «Concerti di Brandeburgo», cumposti da u 1721, si credenu esse una di e più belle cumpusizioni orchestrali di l'epica barocca. 'The Goldberg Variations, BWV 988' hè una di e so opere maiò. Chjamatu dopu à Johann Gottlieb Goldberg, u travagliu hè statu publicatu per a prima volta in u 1741. Hè cunsideratu cum'è unu di l'esempii più impurtanti di forma di variazione. Vita Persunale & Lascita U 17 d'ottobre 1707, quattru mesi dopu à l'arrivu à Mühlhausen, Bach hà maritatu cù a so cugina seconda Maria Barbara Bach. Inseme, avianu sette figlioli, è quattru trà elli anu arrivatu à l'età adulta. I so figlioli sopravvissuti à stu matrimoniu eranu Catharina Dorothea, Wilhelm Friedemann, Carl Philipp Emanuel è Johann Gottfried Bernhard. Sò tutti nati in Weimar. A so moglia Maria hè morta u 7 di lugliu di u 1720. In u 1721, Bach scontra à Anna Magdalena Wilcke, una cantante di gran talentu à a corte di Köthen. Si maritaru u 3 di Dicembre di u 1721, è avianu 13 figlioli inseme. Tuttavia, solu sei di elli sò sopravvissuti à a zitella. I figlioli sopravvissuti di Bach da u so sicondu matrimoniu eranu Gottfried Heinrich, Elisabeth Juliana Friederica, Johann Christoph Friedrich, Johann Christian, Johanna Carolina è Regina Susanna. Parechji di i so figlioli, da i dui matrimonii, sò diventati musicisti compii. A vista di Bach hà cuminciatu à debilitassi da u 1749. In seguitu, hà avutu i so ochji operati, prima in marzu 1750 è dopu dinò in aprile 1750. Eventualmente, hè mortu u 28 di lugliu 1750, à l'età di 65 anni, in cunsequenza di ste operazioni senza successu. Durante a so vita, Bach hà ricevutu pocu apprezzamentu è ùn hè micca statu pagatu adeguatamente. Durante 150 anni, a so lascita hè stata dimenticata finu à u principiu di u XIXu seculu. Oghje, hè ricurdatu cum'è unu di i più grandi cumpusitori di tutti i tempi. Trivia À u mumentu di a so morte, u duminiu di Bach era custituitu da parechji strumenti musicali è 52 libri religiosi. Ùn ci era nè pocu soldi. Quandu a so moglia hè morta dece anni dopu, hè stata datu un funerale di pauper.